Bine ati venit
Exista mai multe variante privitoare la originea numelui municipiului Rosiorii de Vede din zilele noastre. Înainte de întemeierea celui de-al doilea tarat vlaho-bulgar, cetatea Cerven (Rosu) – situata pe o stânca uriasa de pe râul Lomul Negru, la aprox. 30 km-sud de Giurgiu, în actuala Bulgarie - a fost centrul uneia dintre „împaratiile” valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale si a migratiilor; într-o permanenta disputa, inegala însa, cu imperialii bizantinii. Orasul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare asezare dintre Dunare si Balcani. Numele sau provine de la conducatorul cetatii - Împaratul Rosu (Cerven în slava). Acesta, pentru a sfida Tarigradul, se purta în mantie rosie (rosul - purpura - fiind însemnul puterii împaratului bizantin).
Dupa rascoala Asanestilor împotriva imperialilor (1186), Ioan Asan I (unul dintre cei trei frati vlahi conducatori ai rascoalei) s-a casatorit cu Maria, fiica ultimului împarat de la Cerven, iar cetatea va intra în componenta noului tarat. Ioan Asan si toti cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, pâna la sfârsitul împaratiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme si tunica de culoare rosie, asemenea împaratilor Romei, ci mantia rosie a tatalui Mariei, împaratul de la Cerven.
În 1388, Cervenul este cucerit de catre turci, prin incendiere, dupa cum graieste cronica lui Mehmed Nesri. Lipsita de apa, cetatea de pe stânca va arde asemenea unei uriase torte, zile si nopti la rând. Multi dintre locuitorii orasului pornesc în bejanie, temându-se de continua amenintare otomana. Dupa unele izvoare, o parte din acestia se vor aseza lânga vechea cetate Sexaginta Prista, denumind noua asezare Rusi (sositi din cetatea lui Rosu), astazi Ruse; altii vor merge mai departe, la nord de Dunare, stabilindu-se într-un mic târg de pe râul Vedea care, în scurta vreme, va cunoaste o ascensiune rapida si va prelua numele lor - Rusii de Vede.
O alta varianta pe care o putem lua în considerare vine dintr-o alta sursa istorica. Pe hartile lui Ptolemeu era cunoscut un oras traco-dacic sub denumirea latina de Pirum adica Târgul Perelor. Odata cu trecerea primelor valuri migratoare de bulgari pe aceste meleaguri acestia vor fi tradus si utilizat în limba lor denumirea de Pirum Târgul Perelor, rezultând cuvântul Kruse sau Krusi.
Ulterior, pentru ca acest cuvânt era mai greu de pronuntat de populatia locala, în mare parte romanizata, cu care bulgarii intrasera în legatura, va fi pierdut prima consoana „K”, ramânând Rusi.
Prima mentiune documentara clara a orasului este facuta însa în anul 1385, când doi cunoscuti pelegrini germani Peter Sparnau si Urlich von Tennstadt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au facut un popas la Russenart, si au scris despre acest oras în jurnalul lor de calatorie. Traducând pluralul de la „Rusi” în limba germana, rezulta cuvântul Russen, la care peregrinii germani au adaugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetatii fortificatiei Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menita a apara orasul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) si „Apa Vânata”- Vedea.
A doua mentiune documentara este la 1394, odata cu împartirea administrativa a tarii, realizata în vremea domniei lui Mircea cel Batrân, când devine resedinta judetului Teleorman, statut de care orasul se va bucura mai bine de 400 de ani. În acest rastimp, Russenartul (sau „Rusii de Vede”, cum i se mai spunea în secolele trecute) este participant activ la toate marile evenimente din istoria framântata a poporului român.
